Despre responsabilitatea bărbatului în familie: Explicația unui preot ortodox – Video

Familia preotului și teologului Vasile Mihoc este un adevărat model de familie creștină care poate să-i inspire pe tinerii de astăzi. Părintele Vasile consideră că tatăl familiei este capul familiei și acest lucru trebuie să-l responsabilizeze pe bărbat pentru că ”să-și ducă familia în Rai”.

Ce le-a făcut şcoala publică familiilor şi copiilor noştri?

Traducere şi adaptare de Dan Cristian Comănescu*

În cursul ultimilor 150 de ani, familia umană tradiţională s-a confruntat cu presiuni neobişnuite, sau chiar fără precedent, venite din două surse noi: în primul rând, aşa-numita „revoluţie permanentă” a industrializării moderne, apariţia unui sistem urban de fabrică, ce a separat locul de muncă de casă, a înlocuit prin producţia de fabrică obiceiul producerii acasă a celor necesare traiului şi a curmat ritmurile de viaţă existente în familie; iar în al doilea rând, creşterea rapidă a statului modern, îndeosebi în domeniul educaţiei.

O lege nouă care atentează la instituţia familiei în Republica Moldova

Ieri, 21 martie, Parlamentul a aprobat în primă lectură proiectul de lege nr. 61 privind protecţia specială a copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi. Acest proiect de lege este un nou atac la adresa instituţiei familiei care doreşte să instituie poliţia de reeducare a copiilor noştri. Statul încearcă să privatizeze şi copii, sub pretextul protecţiei drepturilor copilului.

Legea este plină de noţiuni vagi şi interpretabile unde un funcţionar rău intenţionat poate foarte uşor abuza de prevederile acestei legi pentru a lăsa nişte părinţi fără drepturi părinteşti invocînd nişte motive absolut aberante. Ca să exemplific, vom analiza criteriile în baza cărora se stabileşte care copil poate fi inclus în grupul de risc.

Să vedem ce înseamnă „copil în situaţie de risc” – copilul referitor la care se constată, în urma evaluării situaţiei, că îi sînt încălcate drepturile din cauza anumitor circumstanţe şi condiţii nefavorabile de ordin social, economic, medical, psihoemoţional, abuzului, neglijării sau că părinţii/reprezentanţii lui legali sînt bănuiţi de neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor privind creşterea şi îngrijirea copilului; adică ei pot să se implice în viaţa de familie doar dacă vor bănui că părinţii nu-şi îndeplinesc corespunzător îndatoririle. Şi de aici altă întrebare, cine stabileşe care sunt criteriile care stabilesc îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor?  Practic, se intituţionalizează PREZUMŢIA VINOVĂŢIEI PĂRINŢILOR, adică Părinţii sunt vinovaţi apriori iar Statul este cel care are grijă mai mare faţă de copii decît părinţii.

15 ani de acasă sau educaţia în familie – să facem faţă noilor provocări

Astăzi vreau să abordez o tematică deosebită pentru spaţiul basarabean, este vorba despre educaţia în familie sau cum mai este numită în limba engleză – homeschooling. Este o formă de instruire la domiciliu, promovată intens în aşa ţări ca Marea Britanie, SUA, Rusia ş.a. În România a demarat procesul de promovare a acestei forme de învăţare. Deja au fost create mai multe asociaţii care promovează educarea copiilor în familie.

Ierarhia în familie – nu există loc pentru democraţie

Când lumea întreagă se luptă pentru egalitatea tuturor şi în toate, în familie, acest leagăn al iubirii în lumea ce-şi pierde mintea, trebuie menţinută ierarhia. Doar inegaliatea a fost binecuvântată de însăşi Dumnezeu.
Societatea umană este o structură complexă. Şi ca orice lucru complex, ca să-şi menţină viabiliatatea, trebuie să existe în interiorul ei un sistem de subordonare şi conexiune între părţile existente. Aceste legături complexe şi se numesc ierarhie.
Din limba greacă acest cuvânt ar putea fi tradus „puterea sacră”. Ecxistă ierarhie în armată, cu titlurile sale, semnele de distincţie, îndeplinirea necondiţionată a ordinelor. Desigur, puterea statului este ierarhică, având ca scop să pedepsească şi să încurajeze, să ia decizii şi să le aducă la îndeplinire. Ierarhic este şi orice magazin, cu directorul, contabilul, vânzătorii şi paznicul său. Orice întreprindere este, de asemenea, ierarhică. Pe o navă nu poate exista democraţie.

Justiţia juvenilă: cum ONU reduce populaţia

În Ucraina se preconizează introducerea aşa-numitei  justiţiei „franceze” sau „juvenile”, care este deja pusă în aplicare în Rusia.

« A sosit timpul de a pune deoparte toate ambiţiile personale: soarta naţiunii, viitorul ei şi chiar însăşi existenţa, sunt în pericol. »
Justiţia juvenilă este un GENOCID! (Video)

În luna mai 2008, un uragan devastator a ucis zeci de mii de oameni din Birmania, sute de mii au rămas fără adăpost. Fondul ONU a expediat imediat asistenţa umanitară, lucrul cel mai necesar, în opinia lui: 72800 de prezervative.

Când guvernul din Birmania s-a revoltat şi a refuzat să accepte acest abuz, oficialii ONU au recurs la artilerie grea. După declaraţii ministrul francez de externe şi secretarul de stat U. S. privind posibila utilizare a forţei,  condon-ii, în cele din urmă, au nimerit în mâinile săracilor nevoiaşi din Birmania.

Ecografiile sunt foarte nocive

 Sursa: Apologeticum

Principiul ecografiei

Ecografia consta in emiterea unui fascicul de ultrasunete spre o anumita structura biologica si in analizarea undelor reflectate. Caracteristicile undelor reflectate depind de proprietatile mediului analizat. Rezultatul investigatiei este o imagine pe un monitor.

Efectele ultrasunetelor

Ultrasunetele sunt unde mecanice cu frecventa cuprinsa intre 20 kHz – 10 MHz. Energia transportata de ultrasunete este mult mai mare decat cea a sunetelor. In plus, ele nu ocolesc obstacolele (precum sunetele), ci se propaga in linie dreapta, ca un fascicul de lumina, datorita lungimii de unda foarte mici.

Călăuziri pentru creşterea şi educarea ortodoxă a copiilor

Vă propunem un fragment din cartea lui Irineu – Episcop de Ecaterinburg şi  Irbiţk – „CĂLĂUZIRI PENTRU CREŞTEREA ŞI EDUCAREA ORTODOXĂ A COPIILOR”

Sunt doar câteva texte în Sfînta Evanghelie, care se referă la anii copilăriei Domnului. Ele sunt însă foarte grăitoare şi cu un bogat conţinut pedagogic. Astfel, despre copilul Iisus de doisprezece ani, sfîntul evanghelist Luca scrie: ‘şsi a coborît cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus” (Luca 2,51).

Copiii nu sunt lucruri, ca să „se facă”

Interviu despre infertilitate și reproducere asistată, dinperspectivă ortodoxă

De ce o femeie nu poate concepe sau nu poate purta un copil? Infertilitatea este tragedie, o pedeapsă sau trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru asta? Este posibil să adoptăm copii?  La întrebările Miloserdie.ru răspunde părintele profesor Andrei Lorgus, decanul Facultăţii de Psihologie a Universităţii Ortodoxe Ruse „Sf. Ioan Teologul” (Federația Rusă).

– Lipsa copiilor în familie este o încercare, o pedeapsă, o cruce de dus? Dacă o familie nu are copii, cum să se refere la acest lucru ambii soţi?

Nunta creştină – ne vorbeşte Părintele Cleopa

Nu toată nunta dintre oameni şi nu la toate confesiunile religioase nunta este taină. Aşa la protestanti, la catolici, la anglicani şi la alte multe confesiuni şi popoare, nunta n-are putere de taină. Este numai un simbol la dânşii, un act de prietenie şi o dovedinţă oarecare între soţ şi soţie. Dar niciunde n-are nunta putere harica de Taină şi nu este atât de cinstită ca în Biserica dreptmăritoare de Rasarit.

Ca nunta să fie cu adevărat taină mare şi sfinţită trebuie să ştiţi că nunta are unsprezece reguli canonice. Şi numai atunci când se face după aceste reguli nunta este adevărata nuntă creştinească şi adevărata Taină mare.