Din nou statul – contra familiei tradiționale

Epopeea legii asigurării egalității de șanse continuă. Parlamentul din Republica Moldova ar putea să voteze un proiect de lege prin care vor fi excluse din unele acte legislative noțiunea de „mama” și „tata”, iar promovarea maternității în mass-media ar putea fi interzisă, fiind calificată ca „sexism”. În legea ocrotirii sănătății nr. 411 din 28.03.1995 la moment Articolul 51, alin. 4) sună în felul următor:

Publicitate

O lege nouă care atentează la instituţia familiei în Republica Moldova

Ieri, 21 martie, Parlamentul a aprobat în primă lectură proiectul de lege nr. 61 privind protecţia specială a copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi. Acest proiect de lege este un nou atac la adresa instituţiei familiei care doreşte să instituie poliţia de reeducare a copiilor noştri. Statul încearcă să privatizeze şi copii, sub pretextul protecţiei drepturilor copilului.

Legea este plină de noţiuni vagi şi interpretabile unde un funcţionar rău intenţionat poate foarte uşor abuza de prevederile acestei legi pentru a lăsa nişte părinţi fără drepturi părinteşti invocînd nişte motive absolut aberante. Ca să exemplific, vom analiza criteriile în baza cărora se stabileşte care copil poate fi inclus în grupul de risc.

Să vedem ce înseamnă „copil în situaţie de risc” – copilul referitor la care se constată, în urma evaluării situaţiei, că îi sînt încălcate drepturile din cauza anumitor circumstanţe şi condiţii nefavorabile de ordin social, economic, medical, psihoemoţional, abuzului, neglijării sau că părinţii/reprezentanţii lui legali sînt bănuiţi de neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor privind creşterea şi îngrijirea copilului; adică ei pot să se implice în viaţa de familie doar dacă vor bănui că părinţii nu-şi îndeplinesc corespunzător îndatoririle. Şi de aici altă întrebare, cine stabileşe care sunt criteriile care stabilesc îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor?  Practic, se intituţionalizează PREZUMŢIA VINOVĂŢIEI PĂRINŢILOR, adică Părinţii sunt vinovaţi apriori iar Statul este cel care are grijă mai mare faţă de copii decît părinţii.