Nunta creştină – ne vorbeşte Părintele Cleopa

Nu toată nunta dintre oameni şi nu la toate confesiunile religioase nunta este taină. Aşa la protestanti, la catolici, la anglicani şi la alte multe confesiuni şi popoare, nunta n-are putere de taină. Este numai un simbol la dânşii, un act de prietenie şi o dovedinţă oarecare între soţ şi soţie. Dar niciunde n-are nunta putere harica de Taină şi nu este atât de cinstită ca în Biserica dreptmăritoare de Rasarit.

Ca nunta să fie cu adevărat taină mare şi sfinţită trebuie să ştiţi că nunta are unsprezece reguli canonice. Şi numai atunci când se face după aceste reguli nunta este adevărata nuntă creştinească şi adevărata Taină mare.

Nunta este rădăcina firii omeneşti, cum o numeşte dumnezeiescul Apostol Pavel. El spune aşa : Dacă rădăcina este sfântă, sfinte vor fi şi ramurile. Iar dacă rădăcina este sălbatică, sălbatice şi rele vor fi ramurile ei.

El numeşte nunta Taină, că este una din cele şapte Taine. Dar nu taina, ci taina aceasta mare este – zice de nuntă, iar eu zic vouă : în Hristos şi în Biserică. Dacă s-a făcut cununia în biserică, ea închipuieşte unirea cea duhovnicească din ceruri a Bisericii cu Hristos.

Nu după ce ţi-ai bătut joc, te uneşti prin cununie cu o fecioară. Te-ai dus să faci armata şi dai buzna să te însori. Dacă faci aşa, nu-i bine ! Cununia este de 2000 de ani în Biserica lui Hristos. Taina lui Hristos este numai cînd se face cununia în biserică.

Cînd am fost la Ierusalim, am fost la Cana Galileii, unde s-a prefacut apa în vin; ca prima minune a facut-o Mantuitorul la nunta din Cana. De aceea nunta a ridicat-o la rangul de Taină, cum este Sfânta Împărtaşanie, Botezul, Spovedania, Sfîntul Maslu, Preoţia, tot aşa de mare Taină este şi nunta.

Acolo am fost şi am văzut vasele de piatră unde s-a prefăcut apa în vin şi le-am sărutat. Sunt doua vase de cremene, galbene. Evanghelia spune că şase vase au fost; doua le-am vazut la Sfînta Ana la muzeu, două la Cana şi două s-au pierdut de 2000 de ani.

Aceste vase în care Mîntuitorul a prefăcut apa în vin sunt puse în biserică; ele au icoane frumoase şi perdele de aur, să se închine lumea, să sărute icoanele şi pe urmă aceste vase.

Dar Taina Nunţii pe care o fac creştinii azi, vai si amar de noi ! Cum s-a stricat sfinţenia acestei Taine ! Cum ne-am depărtat de sfinţenia Tainei acesteia, cît cerul de pamînt !

Ca să vă daţi seama de aceasta, ascultaţi cu atenţie care sunt cele unsprezece reguli canonice ale nunţii creştine ortodoxe, după canoanele Bisericii lui Hristos.

1. Prima condiţie sau rînduială canonică, şi aici vorbim din cuvîntul Sfîntului Ioan Gură de Aur, este să nu se ia neamuri în căsătorie.

Preotul bisericii este parintele întregului sat sau al parohiei. Voi, cînd o să vă căsătoriţi fetele sau băieţii, sunteţi datori să vă duceţi întăi la preot. Preotul trebuie să ştie întăi şi-ntăi cîte nunţi are în sat.

A vorbit un băiat cu o fată, dar trebuie să se ducă la preot. Dacă preotul are multe familii în comună, cum se întîmplă în multe locuri şi nu ştie care-i ruda unul cu altul, poate pune pe uşa bisericii un anunţ : “ Va rugăm pe toţi enoriaşii să ne comunicaţi, dacă aceşti doi tineri nu sunt rude !” Daca enoriaşii nu spun cînd ştiu, este păcatul lor.

Spiţa de rudenii şi arborele genealogic al unei familii se împarte în cinci : Rudenie suitoare si coborîtoare, colaterala, din cuscrie, din dumnezeiescul Botez şi din fii adoptivi.

Rudeniile suitoare sunt : tata, bunicul, străbunicul, răs-străbunicul. Cele coborîtoare sunt : feciorul, nepotul, strănepotul şi răs-strănepotul. Acest fel de rudenii nu se pot lua niciodată în căsătorie, pentru imposibilitate de vârsta.

Are dreptul răs-străbunicul să ia în casatorie pe o răs-strănepoată, dar ea trebuie să fie de 16 ani, iar el de 100 de ani. Deci vă daţi seama că nu se poate lua din cauza vîrstei. Deci acestea nu se pot lua, la infinit.

Rudeniile colaterale, care fac cruce cu cele de sînge, cele suitoare şi coborîtoare, adică : tata, băiatul ( sora ), vărul întîi, vărul al doilea şi vărul al treilea. Tata cu mama sunt de gradul întîi; fratele cu sora sunt gradul al doilea; verii întîi sunt gradul al patrulea; verii ai doilea sunt gradul al şaselea. Toţi aceştia n-au voie sa se ia în căsătorie unul cu altul. De abia verii al treilea se pot lua, care sunt gradul al optulea. Deci verii al treilea se pot lua in casatorie.

Cine intră în această rudenie colaterală, iarăşi intră în rudenie de sînge. Să ţineţi minte! Vă spune preotul din sat, dar, fiincă aţi venit pe aici, vă spun şi eu.

Rudeniile din cuscrie, din două şi trei neamuri în lături. Adica: un bărbat a fost căsătorit cu o femeie, s-au încuscrit părinţii femeii cu părinţii lui. Sunt rudenii din două laturi. Dar dacă-i moare femeia şi bărbatul ia altă femeie, au devenit trei neamuri în cuscrie, că s-a mai încuscrit şi cu părinţii celei de-a doua femei. Aici se opreşte căsătoria pana la gradul cinci, la gradul şase dezleagă Sfintii Parinti.

Rudeniile din dumnezeiescul Botez. Aceste rudenii sunt oprite să se ia în căsătorie până la gradul şapte inclusiv.

Naşul, daca a botezat un copil, baiatul acela, daca a crescut, nu poate lua pe fiica naşului, dar nici pe fata fiului, nepoata de la fiu. De abia poate lua pe strănepoata naşului. Tot aşa şi dacă acest băiat al naşilor ar avea un băiat, nu poate lua pe fata naşului, ci numai pe nepoata naşului.

Apoi mare păcat fac preoţii şi creştinii aceia care pun naşi mulţi la nuntă, cum am auzit prin Bucovina, că au pus 40 de naşi la o nuntă. Nebunie nemaipomenită ! Toţi se fac rudenii. Copiii lor nu se mai pot lua în veac în căsătorie.

Cine v-a învăţat să puneţi mulţi naşi la nuntă ? Ca să iasă parale multe? Te duci în gheena, în iad! Atît aveţi voie, un naş să puneţi; naşul cu soţia lui (daca sunt cununati religios). Atît! Un singur naş să se pună la nuntă. Vă arăt eu dogmele şi canoanele Bisericii; eu sunt cu mîna pe Pidalion şi pe pravilele bisericeşti.

Deci să nu se mai facă păcatul acesta! Şi pe preotul care îngăduie aceasta, Biserica il osîndeşte. Ştiţi voi cît de mare păcat este amestecarea rudeniilor din dumnezeiescul Botez? Este mai mare decît cel de sînge. Am să vă dau o pildă. Dacă s-ar ajunge la nebunia aceasta să păcătuiască tatăl cu fiica sa, îi opreşte 20 de ani de Sfintele Taine. Iar dacă a trăit cu fina din botez, îl opreste 25 de ani, că este mai mare rudenia din botez decît cea de sînge, că este rudenie duhovnicească.

Trebuie să ştiţi lucrul acesta, că va băgaţi în gheenă, dacă va puneţi naşi mulţi şi vă faceţi rudenii şi pe urmă copiii sau nepoţii voştri se iau în căsătorie. Voi răspundeţi!

Rudenia din fii adoptivi. Ai luat un baiat, l-ai adoptat, l-ai trecut pe numele tău, el poartă numele tău în societate. Acela este al tău. Cum este băiatul tău, aşa-i şi acela înaintea lui Dumnezeu, dupa ce l-ai înfiat.

Deci copilul acela, dacă are o soră sau un frate, nu poate să ia pe un copil al dumitale sau daca ar avea un nepot. Tocmai strănepotul lui poate să ia pe strănepoata dumitale, iarăsi pînă la spiţa a patra. Trebuie să ştiţi acestea, pentru că mult se încarcă bietul suflet.

Nunta celor care s-au luat din rudenii are numai două leacuri, grele amîndouă, după Sfîntul Vasile cel Mare: “ Cine s-a încurcat cu rudenie în căsătorie, ori se desparte – chiar daca ar avea copil, ca-i desparte Biserica, ori să trăiască ca fraţii în curăţenie pînă la moarte!”

Deci, de orice nuanţă şi spiţă de rudenie este cineva, dacă păşeşte peste rudenii şi se iau în căsătorie, se face incest şi amestecare de sînge şi este blestem şi nenorocire pe ambele familii care s-au încuscrit, şi pe tinerii care s-au luat în căsătorie.

2. A doua condiţie canonică a nunţii ortodoxe este să se învoiască tinerii; să se placă mirele şi mireasa, băiatul şi fata. Mare păcat şi mare greşeală fac părinţii care dau fata după cine nu-i place, sau obligă pe fecior să ia cutare fată, pentru că are avere multă, sau ca-i frumoasă, sau cine ştie ce alte condiţii.

Aceşti părinţi care îndeamnă copiii să se căsătorească împotriva voinţei lor, sunt nişte ucigaşi care-i bagă în ispită, că ei numai de ruşinea părinţilor se iau, la staruinţa lor şi apoi nu se plac şi se despart. Si toate păcatele care urmează din această despărţire se datorează părinţilor care i-au îndemnat şi cad pe umerii lor. Odată ce s-au învoit tinerii, este de la Dumnezeu.

3. Dar este şi a treia rînduială a nunţii canonice. Trebuie să se învoiască şi părinţii lor, atît ai băiatului, cît şi ai fetei. Nu-i binecuvîntarea lui Dumnezeu dacă tinerii se plac unul pe altul şi părinţii nu se împacă. Deci, atunci nunta este Taină, cînd Dumnezeu le dă în gînd şi Părinţilor şi tinerilor să se învoiască la nuntă.

Atunci este nunta binecuvantată, cînd se învoiesc şi tinerii şi părinţii, cînd fac tocmeala de bună voie între această cuscrie şi între copiii lor.

4. A patra rînduială a nunţii canonice. Tinerii să se căsătorească foarte devreme. După canoanele Bisericii, după învăţătura Sfîntului Ioan Gură de Aur, trebuie să se căsătorească băiatul cînd este de 15 ani şi fata cînd este de 13 ani.

Dar pentru ce aceasta? V-aţi pus întrebarea? Iata de ce: Pentru ca să nu greşească pînă la căsătorie, să se ia spurcaţi. Ca nunta-i cinstită, cînd amîndoi sunt fecioreinici, şi băiatul şi fata. Biserica apără neprihănirea întotdeauna şi curăţia. Are mare grijă, nu cumva să se ia în căsătorie dupa ce-a cazut în păcat baiatul sau fata cu cineva. Că nu mai este “Doamne ajută” în căsătorie.

Iar dacă acum, dupa legile statului, s-a hotărît sa fie fata de 16 ani, este bună şi această rînduiala. Că nu-i prea tînărî, este numai potrivită. Şi băiatul n-ar trebui să treacă de vîrsta de 18 ani sau cel mult 20, dar să se păzească cu mare tărie pîna la căsătorie în feciorie, cum i-au făcut mamele lor.

5. A cincea rînduială a nunţii canonice. Înainte de-a face nunta, cu cel puţin o săptămînă înainte, trebuie să meargă la duhovnic pentru spovedanie părinţii mirelui şi ai miresei şi cu feciorii lor, mirele şi mireasa, să fie pregătiţi pentru împărtăşanie.

Dar să facă o spovedanie aşa cum trebuie, scrisa, ca spovedania este al doilea botez. S-o faci bine, spunînd tot ce-ai facut, de cand erai mic copil şi pînă a venit vremea să te insori sau să te mariţi.

6. A şasea rînduială a nunţii canonice. În ziua cînd are să fie nunta, trebuie să meargă la biserică mirele şi cu mireasa, părinţii băiatului care se numesc socrii mari, şi părinţii fetei, adică socrii mici, să asculte cu mare evlavie şi cu mare frică de Dumnezeu toată dumnezeiasca slujbă a Bisericii, Utrenia, Sfînta Liturghie, predica şi toată rînduiala.

7. A şaptea rînduială a nunţii canonice. În ziua cînd are să-i cunune, dacă preotul, la mărturisire, i-a găsit vrednici pe aceşti doi tineri să le dea Sfînta Împărtăşanie, adică sa-i împărtăşească cu Trupul şi Sîngele Domnului.

Ei, în ziua nunţii, primesc două taine, anume Împărtăşania şi Cununia.

8. A opta rînduială canonică a Bisericii lui Hristos pentru nunta cea adevarată, creştină, este ca preotul duhovnic, care i-a mărturisit pe aceşti tineri şi cunoaşte viaţa lor, dacă ştie ca, Doamne fereşte, unul din ei a căzut în păcat pînă la cununie, mirele sau mireasa, n-are voie sa-i pună cununia pe cap, pentru că face păcat de moarte.

Ce credeţi dumneavoastră, că acea cununie se pune de fantezie, de mîndrie, ca să ne vadă oamenii că ne încununează Biserica? Vai de capul tău, daca te-a încununat, fiind nevrednic, că spre osîndă te-ai încununat !

Biserica lui Hristos, care este “ stîlp şi întărirea adevarului”, încununeaza numai pe cei feciorelnici, care şi-au păzit fecioria pînă la nuntă, şi băiatul şi fata, cum i-a făcut mama lor. Numai acelora Biserica are voie să le facă această mare cinste de a le pune cununa pe cap, această cunună a biruinţei asupra păcatului trupesc, asupra patimilor şi a stricăciunii, că s-au luptat în viaţa cu post, cu rugăciune şi cu înfrînare şi s-au păzit să fie biserica a Duhului Sfînt, şi se încununează pentru ca au biruit păcatul!

Înainte vreme, cînd un stăpînitor sau un împărat cîştiga o împărăţie, avînd o oarecare biruinţă sau o mare bravură, era obiceiul să-l încununeze. Aşa şi la această taină. Biserica incununează pe cei biruitori, pe cei viteji, care s-au luptat pana la cununie să ţină fecioria neatinsă de păcatele trupeşti, spurcate.

Biserica, care-i trupul lui Hristos, stîlp şi întărire a adevarului, nu încununează curvari şi preacurvari, ci numai oameni sfinţi, care şi-au păzit trupul şi sufletul sfînt pînă la cununie.

Iar dacă preotul ştie de la spovedanie că ori mirele ori mireasa a căzut ăn curvie, sa nu-i pună cununia pe cap! Să i-o pună numai mirelui, daca el a fost cinstit, sau numai miresei.

O, ce bine ar mai fi aceasta! Ar vedea toata biserica cine-i cu musca pe căciulă! Ar cunoaşte toti cît de cinstit a fost, cînd va vedea pe mireasa cu cununia pe cap şi pe mire nu, sau invers. Iar dacă amîndoi au căzut, preotul n-are voie să le puna nici unuia cununia pe cap. Citiţi pe Sfantul Ioan Gura de Aur ( Omilia 9, la 1 Timotei ) si pe Sfantul Nicodim Aghioritul ( in “Hristoitia”, Cuvantul IV, pag. 80-82 ).

Preotul care pune cununia pe cap la oamenii curvari, care au fost căzuţi, sau la a doua nuntă, este sub canon. N-are voie! Face lucruri necanonice şi neaprobate de Biserica lui Hristos.

Am auzit că acum se pune cununia şi la a doua nuntă la unii. Cine te-a învăţat? Cine iţi dă voie să faci aceasta?

Sunt unii care au pretenţia să le pună cununia pe cap dupa ce s-au săturat, bărbaţii de femei şi femeile de bărbaţi. Nu mai ai de ce sa-i pui cununa! Poate să fie spovedit de o suta de ori, daca a cazut, este cazut; nu mai este feciorelnic.

Dacă-i spovedit, este oprit şapte ani de împărtăşanie. Să facă canon, dar nu să-i pună cununa pe cap. Numai la prima cununie şi dacă sunt feciorelnici are voie să le pună cununia pe cap.

9. A noua rînduială a nunţii canonice. Nunta nu se face cu lăutari, Doamne fereşte ! Îl pui pe dracul să cînte la taina lui Hristos? Taină este nunta!

Citiţi canonul 117 al Soborului din Cartagina şi alte canoane, care osîndesc pe creştinii care fac nunţi cu lăutari. Si zice acolo, că dacă cineva a pus lăutari la nuntă, preotul să nu stea la nunta aceea, imediat să plece, pentru că nu se poate împăca lucrarea lui Veliar (diavolul) cu a lui Hristos !

Daca eu ţi-aş citi molitfa de spovedanie (cînd il spovedesc pe om, el săracul începe să-şi spună păcatele), si tocmai atunci ar veni unul cu cobza lîngă tine, acolo, cînd te spovedeşti, ce-ai zice: “ Uite, mai, dracul nici aici la spovedanie nu mă lasă!“

Taină este spovedania, Taină este şi nunta. Ce pui pe dracul să cînte la taina lui Hristos ? Cine te-a învăţat? Care-s lăutarii nunţii? Ştiţi voi? Dascălii bisericii şi coriştii. Nu dau voie canoanele Bisericii ca nunta să se facă cu lăutari.

Preotul, dupa ce i-a cununat pe tineri şi a terminat Sfînta Liturghie, dacă este invitat la nuntă, la masa de cununie, să vină. Mirele şi mireasa, de la biserică pînă acasă, merg cu cununiile pe cap.

Unde se pune masa de cununie, mirele să stea în dreapta preotului cu socrii mari şi mireasa în stînga cu socrii mici. La masa de cununie trebuie să se serveasca numai trei feluri de bucate şi trei pahare de vin, mai mult nimic, iar în timpul acesta preotul trebuie să dea porunca dascălilor şi coriştilor să cînte rînduielile de la nuntă şi alte slave potrivite de la slujbele bisericeşti, care se cuvin la această sfînta şi mare Taină a nunţii.

Acolo dascălul zice Tatăl nostru, preotul binecuvînteză masa de cununie, cum aţi văzut că facem noi la mănăstire, şi stau la masă.

Am zis trei păhare de vin, dar nu cumva păharul sa-l faci de jumătate de litru şi să zici că-s trei ! Iata Sfîntul Teodor Studitul arată cît de mare să fie păharul la nuntă şi chiar pentru toţi cei ce beau vin: “ Iar păharul să nu ia mai mult de patru uncii “./ Deci un pahar de vin la nunta sa aiba 32 de grame. Oleaca mai mare ca cel de rachiu./ Uncia romana avea opt grame/

Atît ai voie sa iei la nuntă, trei pahare de cate 32 de grame, adica abia 96 de grame. Trei păhare care le iei la nuntă nu au voie sa aiba mai mult de 100 de grame de vin.

Asta-i beţia de la nuntă. Că nunta-i taină, nu-i balamuc şi teatru drăcesc, unde să se îmbete şi să se taie cu cuţitele ca nebunii şi unde se fac cele mai mari desfrîuri şi răutaţi şi bătăi şi înjurături. Aceea nu-i nuntă, ci teatru. Şi mai rău decît teatru este. Pentru că este teatru drăcesc, ca-şi bate satana joc de dînşii, ca în loc de taină sfîntă, o fac pravalia satanei!

Un fel de bucate şi un pahar de vin. Preotul, după primul fel de bucate, ia păharul, il blagosloveste, si ureaza întîi la mire şi mireasă căsnicie fericită, copii cuminţi, sănătate, ferire de primejdii şi de boli, de scîrbe, de ură, de răutate, şi să trăiască socrii mari, socrii mici şi nunii mari care au cununat şi toţi comesenii care stau la masă.

Pe urmă, din acest păhar, mai întîi gustă preotul, apoi gustă mirele şi mireasa; ca preotul este împărtăşit cu Preacuratele Taine şi ei sunt împărtăşiţi. Acest păhar este mai mult sînge decît băutura.

După aceea se serveşte al doilea fel de mîncare şi al doilea păhar de vin. La al treilea păhar, preotul ţine o predică scurtă şi cîntă axionul Maicii Domnului şi apoi mulţumirea.

După ce s-au ridicat de la masă, dascălul zice rugăciunea de mulţumire, preotul binecuvîntează rămăşiţele şi fărîmiturile, ia un păhar de vin, îl închină în cinstea mirelui şi a miresei şi a socrilor mari şi mici şi le ureaza căsnicie fericita, spor, sănătate, copii cuminţi şi sănătoşi.

Dacă sunt mai multe nunţi, de aici preotul merge şi acolo. Deci a noua condiţie, nunta să se facă fără lăutari.

10. A zecea randuiala a nuntii canonice. Dacă mirele şi mireasa n-au avut împedimente şi le-a dat voie să se împărtăşească cu Sfintele şi Preacuratele Taine, carnea lor şi sîngele lor s-au amestecat cu Carnea şi Sîngele lui Iisus Hristos, ca preacuratele taine sunt cu adevarat Trupul şi Sîngele Domnului; şi fiindcă au primit, în ziua nunţii două taine, şi Cununia şi Sfînta Împărtăşanie, n-au voie să se împreuneze unul cu altul trei zile şi trei nopti după nuntă, dacă vor să le meargă bine toată viaţa lor şi să fie adevaraţi creştini.

Mirele, pentru pază, trebuie să doarmă în cămară cu tatăl său, aşa spune cartea, şi mireasa cu mama ei, şi pe urmă sunt liberi să se împreuneze pentru naştere de copii şi înmulţirea neamului omenesc, cum a rînduit Dumnezeu la Facere, cînd a zis : Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi.

11. A unsprezecea rînduială a nunţii. Voi credeţi că nunta-i cioaca-cioaca şi troaca-troaca, ca porcii? Ehei… Taină-i nunta. Cinstită este nunta şi patul neîntinat şi Hristos pe amîndouă le-a binecuvîntat, zice marele Apostol Pavel. Toată viaţa creştinul, de cînd se cunună şi pînă la moarte, n-are voie să se împreuneze cu soţia lui decît numai marţea şi joia, daca nu-i post şi dacă nu-i sărbătoare atunci.

Şi doctorii de azi, după ştiinţă, arată că cei mai sănătoşi copii devin din aceasta ca bărbatul să nu aiba contact cu soţia decît de două ori pe săptămînă. Chiar şi ştiinţa vine în ajutor Bisericii şi adevereşte acest lucru, cei ce se împreuna prea des slăbesc puterea şi vigoarea copiilor şi devin, pentru plăcerile lor, anormali.

Lunea se ţine curaţenia pentru sfinţii îngeri păzitori şi pentru sănătate. Miercurea şi vinerea pentru preasfintele şi înfricoaătele patimi ale Domnului, Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, fiind ea miercuri L-a vîndut şi vineri L-a răstignit şi a curs preascumpul Său sînge şi a udat Crucea pe Muntele Golgotei pentru păcatele noastre, Cel ce a facut cerul şi pămîntul.

Sîmbăta se ţine curăţenia pentru cinstea Maicii Domnului şi pomenirea răposaţilor nostri. Iar Duminica pentru preasfînta şi slăvita înviere a Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, prin care s-a mîntuit tot neamul omenesc.

Iar marţea şi joia sunt lăsate pentru împreunarea soţului cu soţia, de cînd începe ziua, de la miezul noptii. Deci de luni seara de la miezul nopţii este dezlegare pînă marţi noaptea la miezul nopţii. Tot aşa şi joi.

Deci pentru înmulţirea neamului omenesc, pentru întărirea societăţii umane, pentru natalitatea cinstită a poporului nostru să se ţină cont şi de hotărîrea Bisericii şi de a doctorilor care spun că numai de două ori pe săptămînă bprbatul să aibă contact cu femeia, şi numai pentru nastere de copii.

Aceasta-i rînduiala a unsprezecea canonică a nunţii.

– Acum vă întreb pe voi, se mai fac astăzi nunţi de acestea?

– Nu, parinte!

– Ştiu şi eu că nu! De aceea vă scoateţi ochii, de aceea va îmbolnăviţi, de aceea divorţaţi, de aceea face unul la dreapta şi altul la stînga; de aceea unul se duce la alte femei, şi femeia la alţi bărbaţi şi bătăi şi stres şi beţii şi urgii şi moarte!

V-am spus la început ca nunta este rădăcina firii omeneşti şi dacă rădăcina a pornit prost şi-i sălbatică şi stricată – că s-au luat doi care sunt sătui, femeia de bărbat şi bărbatul de femeie, de la început rele sunt şi ramurile. Sa nu aşteptaţi fericire în căsătorie sau linişte sau împăcare sau avere sau cinste, ci blestem, sfadă, săracie, boală şi toate rputăţile care vin din necinstirea Tainei Nunţii.

Nunta aceea este numai de formă! Rădăcina este blestemată şi stricată, ca-i rădăcina de preacurvari, nu radacina de oameni sfinţi şi feciorelnici. De aceea se strică toatp societatea şi toate familiile, din cauza că nu se ţine rînduiala lui Hristos la nunţi. Iar nunta, în loc să fie taină mare, cum zice marele Apostol Pavel, este o amărăciune şi o sălbăticie a firii omeneşti.

Care din creştini au frica lui Dumnezeu şi vor auzi aceste cuvinte şi vor păzi cu sfinţenie aceste rînduieli canonice lăsate de Biserica lui Hristos, aceia vor avea cei mai fericiţi copii pe lume, cei mai sănătoşi, cei mai cuminţi, cei mai talentaţi şi, totodată, această familie va avea cinste şi de la oameni şi de la Dumnezeu şi va fi pilda de urmat în familie, în societate, în ţară şi oriunde.

Copiii aceştia sunt înzestraţi de Dumnezeu cu toate darurile, pentru că au venit pe lume pe calea pe care a lăsat-o Dumnezeu.

Am cîteva familii care se spovedesc la mine şi au făcut nunta exact după rînduiala Bisericii şi mai sunt şi altele în ţară.

Să vă ajute Dumnezeu să ţineţi cu mare tărie la aceste rînduieli, dacă vreţi să fiţi creştini buni, cetăţeni buni ai ţării şi oameni de mare folos ai Bisericii lui Hristos. Prin aceşti oameni, dacă se vor respecta aceste reguli, va trăi şi ţara, va trăi şi Biserica, si Duhul lui Dumnezeu le va fi în ajutor în veacul de acum şi în cel viitor.

Amin.

Anunțuri

Posted on 22 Iulie 2011, in Taina căsătoriei and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: