Încă de mic să nu-i refuzați absolut nimic. Dați-i orice își dorește, orice cere, mai ales atunci cînd plînge. Astfel va crește și va crede că toți îi sunt datori cu toate și că are numai drepturi.
- Cînd va începe să vorbească urît și să ocărască, voi să rîdeți. Astfel îl veți face să înțeleagă că este foarte ”deștept”.
- Nu-i spuneți niciodată: ”Aceasta este o faptă rea”. Aşa spun numai cei cu concepţii învechite. Cînd mai tîrziu va creşte şi va întîlni greutăţile vieţii sau ceva rău i se va întîmpla, atunci va avea certitudinea că societatea este aceea care îl nedreptăţeşte.
- Să adunaţi voi ceea ce el aruncă încolo şi încoace – cărţi, haine, pantofi… – şi să nu-i spuneţi niciodată: „Adună-le, pune-le la loc”. Astfel va crede că mama este roaba sa şi că pentru toate sunt responsabili ceilalţi. Read the rest of this entry →
Viaţa de familie 