Incredibil: Iată ce învățau copiii de clase primare acum un veac – Foto

Astăzi am decis să publicăm un fragment dintr-un manual de clase primare din care au învățat bunicii noștri. Manualul a fost editat aproximativ în anul 1926. Este de remarcat că, spre deosebire de programa școlară de astăzi, copii ieșeau de pe băncile școlii pregătiți pentru viață și pe lângă cunoștințele teoretice, aveau abilități practice necesare, în primul rând, vieții de familie.

Coperta manualului

Coperta manualului

Redăm mai jos textul ”Sfaturi pentru îngrijirea copiilor mici (Științe naturale, fete)”, așa cum a apărut el în carte, care uimește prin simplitate și un limbaj accesibil, pe înțelesul copiilor:

Copii mici sunt neștiutori, nu pot cere ce le trebuie, nu pot spune ce-i doare. Ei așteaptă totul dela mama: îmbrăcare, hrănire, primenire, îmbăiere. Fiind plăpânzi, mult mai ușor se pot îmbolnăvi decât oamenii mari și mult mai degrabă îi doboară boala. De aceea mama trebuie să știe bine, cum să-și îngrijească [copii – n.r.].

Trei îngrijiri mai cu seamă se cer la copiii mici:

Baia. – Copilul mic, în cele dintâiu patru luni, trebuie să i se facă baie în toată ziua, sau chiar de două ori pe zi. Mai pe urmă i se face la trei zile apoi, când e mai mărișor, odată pe săptămână.

Scăldarea copilului

Scăldarea copilului

Punem apă căldicică într’o copaie (albie) curată. Luăm copilul cu băgare de seamă și ținându-l cu fața’n jos, în mâna stângă, îl spălăm cu cea dreaptă pe spate. Îl așezăm apoi în baie, culcat, cu fața în sus, cu capul ceva mai ridicat. Îl spălăm bine pe tot trupul și mai ales pe la încheieturi. Avem mai ales grije să-l frecăm încetinel pe vinele gâtului, pe umeri, și pe mâini, și pe picioare, cu vaselină, ori la nevoie chiar cu grăsime topită.

Mamele pun în baie feldefel de flori de câmp: levănțică, sulfină, sdraviț, stroh de fân. Copiilor slăbănogi li se face baie cu frunză de nuc.

Copilul scos din baie, se înfășoară într-un cerșaf de flanelă, apoi se îmbracă iute-iute. În camera, unde facem baie, avem grijă să fie destul de cald.

Baia întărește corpul, îl ține curat. Copilul prin băi se sdrăvenește și crește văzând cu ochii.

Sfaturi pentru îngrijirea copiilor mici

Sfaturi pentru îngrijirea copiilor mici

Hrana copiilor mici este laptele. Fiecare mamă sănătoasă e datoare să-și alăpteze singură copilul. Când mama nu poate, atunci îl alăptează doica. Aceasta trebuie să fie sănătoasă. Înainte de a-i da copilul la alăptare, o cercetăm cu doctori, dacă e sănătoasă.

O mamă, care-și alăptează copilul, trebuie să păzească cea mai mare curățenie, să-l alăpteze la timp. Regulat și cel puțin 10 luni, să nu-i dea nimic altceva de mâncare. Mama, care va păzi aceste regule va ridica copil voinic și va simți mulțumirea pe care o poate da unei mame creșterea copilului.

După fiecare sugere, mama va spăla bine gura copilului. Pentru asta își înfășoară degetul cu o cârpă subțire muiată în apă fiartă și răcită, și-și șterge binișor limba, gingiile și colțurile gurii. Deasemenea va îngriji ca și locul de unde suge să fie cât se poate de curat. Dacă nu ștergem gura copilului, rămâne în ea lapte care se înăcrește. Acesta, înghițit, dă naștere la boale de stomac, cari slăbesc copilul și uneori îl și omoară.

Până la șase luni, copilul va fi alăptat de 8 ori pe zi (zi cu noapte) iar dela șase luni înainte, de 7 ori. Alăptările se fac pe cât se poate în răstimpuri egale.

Dacă se deprinde copilul să sugă la timpuri anumite, copilul suge cu poftă, în șir, repede și nu face pe mamă să-și piardă ceasuri întregi la o alăptare, cum se întâmplă cu copii rău deprinși.

Dacă o mamă nu poate alăpta copilul și dacă n’are bani să-și pună o doică, atunci îl crește cu lapte de vacă ori de capră. Laptele la început trebuie îndoit cu apă fiartă, dacă e gros; dacă e subțire se pune o parte apă și două părți de lapte. Se îndulcește apoi cu puțin zahăr și i se dă în linguriță. Când dăm copiilor lapte cu biberonul, să avem grijă să spălăm gurguiul și tubul după fiecare alăptare. Deasemenea să fim băgători de seamă ca laptele să fie deopotrivă de cald la toate alăptările și să fie proaspăt.

Hăinuțele copilului sunt: scutecele, cămășuicele, peptărașele, tulănașele, fășile, scufițele și plapoma. Cămășuica acopere deadreptul trupul copilului. Ea trebuie să se facă din pânză subțire și moale. Mânicuțele îi vor fi destul de largi. Ea se încheie la spate.

Scutecele trebuiesc făcute din pânză moale ceva mai groasă. Pânza de in e cea mai bună. Dacă pânza din care se fac scutecele e veche, e și mai bună, căci fiind moale nu vatămă pielea copilului. În lipsă de pânză de in, vom face scutece din flanelă.

Pieptărașul, care se pune peste cămășuță, se croește ca și cămașa. Cusăturile, atât la pieptăraș cât și la cămășuță, trebuiesc făcute cu îngrijire, nu îngroșate, căci ar vătăma prin apăsare pielea copilului.

Tulănașul se croește în trei colțuri. Se așează în spatele și în jurul gâtului copilului, după ce l-am înfășat.

Scufița se întrebuințează mai ales iarna.

Plapoma servește la învelitul copilului. Ea trebuie să aibă mai multe cearșafuri cari se schimbă oridecâteori se murdăresc.

E o mare greșeală de a băga mâinile copilului sub scutec și a le strânge cu fașa. Copilul crește mai voinic, dacă îi lăsăm mâinile libere. Asemenea picioarele nu trebuiesc trase prea tare și înfășate țeapăn.

Publicitate

Posted on 8 decembrie 2018, in Educaţie, Educaţie în familie, Primul copil, Sănătate and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: