Mărturia cutremurătoare a unui pedagog: De la „believe in yourself” la sinucidere

Un specialist cu multă experiență în domeniul învățământului și educației a scris câteva rânduri ce merită cunoscute, scrie părintele Mihai-Andrei Aldea pe pagina sa de Facebook. În rândurile de mai jos aflați de ce ar trebui să ținem cont pentru ca să avem copii sănătoși.

”Am lucrat în învățământ 15 ani. Și în țară și în Occident. În toate școlile prin care am trecut, strategia lor de educație pornea de la „Believe in yourself!”.

Crezi în tine însuți! Vreo 6 ani am lucrat cu elevi dificili, copii veniți din familii cu probleme, copii abuzați de organizații criminale, copii criminali. În fiecare zi mă duceam la muncă hotărât sa-i ajut pe acei copii, să le repar viața. Ambiții mari, dorințe înalte. Erau zile în care mă întorceam acasă distrus, dezamăgit, trist…tot ce reparam la școala cu acei copii, era distrus de ceea ce ei făceau în timpul lor liber sau de ceea ce li se întâmplă când erau în afara școlii.

Într-o zi, în timpul recreației mari, Djibou, un copil ai cărui părinți fuseseră omorâți undeva în Africa și care venise ca refugiat în Occident, sare un gard, găsește o lopată și se întoarce hotărât să-și omoare un coleg de clasa. Eram în preajmă, așa că l-am dezarmat imediat și l-am imobilizat. Directorul școlii a cerut imediat o evaluare psihiatrică a copilului, în urma căreia acesta a fost pus într-o școală specială cu internat, unde urma să primească ședințe de psihoterapie de la profesioniști.

La două săptămâni, Djibou s-a spânzurat. Atunci am început sa am îndoieli cu privire la psihoterapie și principiile asa-zisei educații pozitive care-i învață pe copii că ”Trebuie să crezi în tine însuți!” Tot atunci am început să realizez că nu trebuie să crezi în tine însuti, ci în ceva mai mare ca tine. Am început să-i învăț pe elevi să creadă în ceva mai mare decât ei înșiși.

„You have to believe in something greater than yourself”

Pentru a face asta, am început un program de activități cu elevii, prin care mergeam cu ei la o casă de bătrâni de peste drum, unde cei mai „răi” elevi din Londra aveau ocazia să-i ajute pe bătrâni, să facă art-crafts cu ei, să joace șah, să gătească pentru dânșii sau pur și simplu să stea cu ei de vorbă la un ceai ți să le asculte poveștile de viață. La scurt timp am început să văd o schimbare. Era ca și cum, prin contactul cu bătrânețea, cu finitudinea prin apropierea de limita morții și făcând ceva util și plin de sens elevii aia „răi” descoperiseră o lume care era mult mai mare decât ei înșiși. Nu mai credeau în ei înșiși, credeau în ceva mult mai mare, credeau în apropierea de misterele vieții. Astea se întâmplau fără ca ei să-și dea seama. Am început să ne gândim și la un program prin care să mergem la cantine ale săracilor unde elevii să aibă ocazia să servească mâncare oamenilor fără adăpost. Rezultatele au fost remarcabile. Copiii deveniseră cu toții mai demni și mai respectuoși, pentru că făceau ceva care avea SENS. Viața lor se îmbunătățise prin dobândirea unei SEMNIFICAȚII. Copiii se simțeau utili.

Atunci mi-am dat seama că întreg sistemul bazat pe BELIEVE IN YOURSELF este un sistem greșit, care creează victime, nu învingători. Copiii educați astfel, ajung ori ignoranți ori depresivi. De ce? Simplu, pentru ca din momentul în care ieși din casă, începi să te izbești de limită: limita timpului, limita condiției fizice, condiția socială, mentală sau intelectuală etc.

Întotdeauna va fi cineva care va ști mai multe decât tine sau va fi mai bun ca tine. Crezând doar în tine, aceasta permanenta ciocnire cu limita nu poate duce decât la ignoranță ori la depresie și în cele mai grave cazuri, la sinucidere. În loc să CREADĂ ÎN SINE, pentru a fi fericit, un om TREBUIE SĂ CREADĂ ÎN CEVA MULT MAI MARE DECÂT EL. Instead of believing in yourself, believe in something greater!

Pentru a face asta, mai întâi, un om trebuie să se simtă așa cum este el, mic… un fir de praf, o particulă invizibilă în imensitatea lumii și a universului, adică, ața cum ne învață Sfinții Părinți ortodocși, să se pună el însuși „sub toată zidirea”, adică să fie smerit. Punându-te pe tine „sub toată zidirea”, ajungi să nu te mai vezi centrul universului și să crezi în ceva cu mult mai mare. Începi să conștientizezi că ești o rotiță într-un „mecanism” mult mai vast.

Acum pot să afirm cu toată încrederea: dacă vrem copii sănătoși, să nu le pompam EGO-ul printr-o educație de tip „BELIEVE IN YOURSELF”, căci soluția e mult mai simplă: învățați-i să se simtă și să fie utili, să trăiască o viață plină de SENS și să râvnească după SEMNIFICAȚIE. Și ce poate avea mai mult sens decât să faci ceva pentru ceilalți fără a aștepta ceva în schimb?”

Reclame

Posted on 23 noiembrie 2018, in Educaţie, Educaţie în familie and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: